. . .

Corpul ei mic alerga printre firele de iarba pana la galeria de sub pamant. Se impiedica de pietre,se loveste de talpi uriase,ferindu-se totusi,si alerga,fara sa simta oboseala sau durere,caci alerga catre totul ei. Se impiedica de alte furnici,ca ea,la fel de grabite,se ciocnesc,alearga mai departe.Ploua,drumul ei devine mult mai anevoios,prin labirintul verde cu miros proaspat si de pamant ud,printre pasii mari de deasupra care alearga si ei,amenintandu-i viata neinsemnata. A gasit tunelul ei...odata cu o picatura de ploaie ce se indreapta catre el,sa-l astupe...

Mai este atat de putin timp... si drumul ei este atat de nesigur. Vrea sa ajunga,insa picatura de ploaie vine mai repede si mai repede...

Si totusi...o sa ajunga ?

Iubesc. . .

E jocul celor puternici?
Atunci de ce sunt atat de slaba ?
Cine spune ca iubirea le rezolva pe toate ?
Cand defapt te despica in mii de bucatele dar te si lipeste la loc?
Daca mi desfac parul ...
O sa fiu si mai slaba,dar...jocul s-a terminat... pentru mine :).Si da,m-ai invins.
O sa am miros de primavara,apoi de sare si vant,apoi de nisip ud,apoi de frig dar totusi de caldura.
Apoi... o sa tanjesc dupa locul ala genial...cald,linistit,unde nu am nici o grija,unde simt ca nu sunt nici in plus,nici in minus,ci ca incap perfect.
Adica... in bratele tale.
Sa corelez tot timpul asta... cu primul?
Primul ce?
Primul,care ti-a placut cel mai mult.
De ce ?
Pentru ca ... inceput timid,frica,drag,surprindere,si mai mult drag,dor,retinere,dorinta,frica,iubire, caldura,fiinta,suflet,surprindere,dorinta,simplitate,calm...si...sfarsit...dupa care mai vrei exact acelasi lucru,pentru ca mai vrei un ... sarut.
Pot sa corelez un timp... cu un sarut? Eu cred ca da.
Te ...Iubesc :) Asa ... complicat? Sau simplu?
Stiu doar ca mult!

Nu.

Nu vreau sa mi desfac parul acum...
Nu vreau sa exist azi...
Nu vreau sa mai existe valori.
De ce sa avem bine si rau sau adevar si minciuna cand fiecare crede ce vrea?
Ce inseamna convingerea ?
Exista... ghidul iubirii perfecte ?
Sufletul... se lipeste la loc ?
Si ...cine are lipiciul?
Te.am...
Te...
Te voi...
Pana cand...

Si nu!

P.s : Imi place sa ma consider un om care nu are ce face,azi,decat sa abereze pe o pagina ...roz. :)

Cineva...

Cineva ne aseamana cu furnicile. Mi-a placut asta. De ce ? Pentru ca suntem asemanatori cu furnicile numai ca ducem lipsa de un spirit de organizare adevarat. Nu suntem genul de oameni care sa stranga vara pentru iarna dar cu totii ne dorim sa intram intr-un anumit tipar. Vrem sa avem bani sa fim frumosi,destepti,sa avem copii de care sa fim mandri si pe care sa ii invatam ceea ce credem noi ca e bine, copii carora sa le bagam pe gat ideile noastre cand e cazul. Cu totii vrem sa ne permitem orice si sa nu fim acuzati pentru asta. Vrem multe...
Dar oare suntem cu adevarat multumiti de ceea ce facem ? Da, lucrurile merg bine,obtinem tot ce vrem,suntem fericiti, dar nu mai ramane ceva ? Nu ramane un gol inauntrul nostru care cere sa fie umplut de creativitate, de imaginatie, de lucrurile pe care nu putem sa le controlam noi cu adevarat. Nu cred ca golul acela se umple cu lucrurile mici care ne fac sa fim fericiti. Nu,pentru a fi umplut e nevoie de timp-pe care oamenii nu obisnuiesc sa il acorde- de sine, de lucrurile pe care nu le poti controla dar care sunt perfecte pur si simplu.
De ce vrem sa umplem acest gol? Pentru a fi un om "omogen".Pentru ca lucrurile necontrolate vin din suflet,si odata ce mintea e capabila sa le lase sa se desfasoare se creeaza un intreg, intreg format din minte si suflet. Fiecare intreg este unic.
Cineva a spus ca,citez: " Timpul pentru tine ti-l inventezi".
Dragutz.
Momentan ne putem inventa orice lucru, inafara de timp. Sau cel putin in cazul meu.
Da, e adevarat ca se poate descoperi o noua dimensiune a noptii sau a zilei desfasurand diferite activitati. Dar asta nu e timp inventat.
Schimb subiectul, si poate fac bine. Pentru ca risc sa continui niste idei la nesfarsit si o uit pe cea de baza. Mda. Ideea " de baza" la care trebuia sa ajung e ca acum mi se pare totul a fi ca un labirint. Cand spun totul ma refer la timpul cre a trecut prin mine si la cel care urmeaza.
Prin labirint caracterizez timpul. Nu stiu de ce am ajuns sa il caracterizez asa si in plus nu stiu de ce acum. Dar asta nu mai conteaza. Mi se pare ciudat ca in tot timpul asta m'am incadrat intr'un anumit tipar. Si am ajuns sa le urasc, pe fiecare in parte.
Si acum ce o sa fac?
Nu stiu :) .


... Si de ce titlul e " Cineva..."?